Ali Baba din Oradea

Autor : Stefan Ernest Karsai  facebook.com 

Album : facebook.com

Numele lui adăvărat a fost Szabo Laszlo si a stat în cartierul Velenţa , pe lângă părăul Peţea.Eu am spus către el Laţi baci ...Oradea în Imagini Facebook citim : "Eu stăteam ( din 1957 ) cu părinţii aproape de locuinţa legendarului ALI BABA. El locuia cam din 1960 prin apropiere şi avea o soţie frumoasă şi respectabilă şi 2 băieţi normali. Nici casa nu era urâtă, stătea pe str. Ciocârliei sau Liliacului, şi deşi era cam ciudat şi jegos, se zvonea faptul că este foarte bogat...Când copiii strigau după el * Ali Baba *, apuca biciul şi pe care-l nimerea şi-o primea...Mie sincer, îmi cam era frică de el, copil fiind şi eu, deşi nu strigam, cei care strigau erau măgarii de băieţi. Dar îl vedeam zilnic şi peste tot. Toată lumea îl cunoştea mai bine decât pe conducătorii de atunci ! E o treabă, nu ?" "Imi aduc si eu aminte de Alibaba , ma bucur sa vad aceasta poza , imi aduce aminte de copilarie, treceam pe lang a el cu frica dar si cu admiratie." Sursa : facebook.com

"El s-a numărat printre persoanele foarte cunoscute în oraşul nostru. Avea meseria de cărăuş, şi avea trei băieţi.

De obicei, s-a situat în zona Pieţei Mari (unde acum putem regăsi hipermarketul Billa), şi în cartierul Velenţa. De parcă era un personaj dintr-un roman beletristic: purta haine foarte vechi, deseori şi foarte murdare, împuţite. Nici nu ştiu cât timp nu s-a spălat, şi nici nu s-a tuns. Aşadar, din punctul de vedere a multor orădeni, el era o persoană insuportabilă.

Căruţa lui era întotdeauna într-o stare deplorabilă, de parcă se dărâmă definitiv în momentul următor. Ali Baba avea şi un cal, pe jumătate orb, care l-a servit timp de mai mulţi ani, însă şi calul crea impresia că are doar zile din viaţă, era foarte slab.

Dacă se întâmpla ca Ali Baba să se îmbete, oamenii îl aşezau pe căruţă, iar calul l-a condus acasă, cunoscând foarte bine locul casei sale. Iar stăpânul nu i-a rămas dator, pentru că i-a oferit calului bere, de mai multe ori.

Toţii purtau frică de biciul lui „Laci bácsi”. Dacă el apărea pe străzi, şi lumea a început să-i strige numele, toţii au luat-o la fugă. În cazul în care stăteau pe raza căruţei sau în faţa ei, primeau cu biciul pe spate câte una.

De exemplu, chiar şi un poliţist a avut această soartă, când a vrut să-l oprească în Centru. Pentru că Ali Baba nu vorbea limba română (şi mai era şi sub influenţa alcoolului), a început o ceartă cu poliţistul respectiv, dar nu a oprit. În momentul următor, să-l determine să oprească, poliţistul a stat în faţa căruţei, moment în care a primit o lovitură sănătoasă cu biciul, pe spate. Niciodată nu l-a mai oprit pe „Laci bácsi”.

De atunci însă, Ali Baba a trecut în nefiinţă. Există multe anecdote prin oraş, legate de el. Una dintre aceste anecdote spunea, că într-o altă zi, când Ali Baba era beat, oamenii l-au pus pe căruţă, iar ca de obicei, calul l-a condus acasă. Cărăuşul însă şi-a pierdut vesta veche.

A doua zi a mers înapoi la cârciumă, şi a început şă-şi caute vesta, pe care a şi găsit-o în şanţ. Era atât de vechi şi murdar, încât nimeni nu a luat-o. De bucurie, Ali Baba a început să caute prin buzunarele vestei, şi a scos din una dintre buzunare un teanc de bani, spre uimirea trecătorilor. Nimeni nu se gândea ca el să-şi ţină banii în acea vestă murdară şi împuţită.

Mulţi dintre noi au plecat, dar amintirea lor rămâne. Iar Ali Baba este un om, care va trăi cu siguranţă în amintirile orădenilor."

Tot articol : oradeamagazin.ro