"Peste 200 de voluntari s-au implicat trup și suflet pentru a ajuta la construirea a patru locuințe în cadrul proiectului „Locuințe pentru un viitor sigur”, derulat de Habitat pentru Umanitate Beiuș. Casele au fost construite între 2 și 13 octombrie, iar ieri, proaspeţii proprietari au primit simbolic cheile locuinţelor lor." -scrie Loredana Ionaş în ziarul Crişana. Tot articul :
"Între 2 și 13 octombrie, peste 200 de orădeni și-au unit energiile pentru a ajuta la construirea a patru locuințe în cadrul proiectului „Locuințe pentru un viitor sigur”, derulat de Habitat pentru Umanitate Beiuș. Ceremonia de încheiere a proiectului a avut loc ieri, prilej cu care au fost înmânate și cheile simbolice celor patru familii de orădeni care au nevoie de o locuință decentă: Cociș, Coste, Covaci și Cămărășan. Cei peste 200 de voluntari angajați ai companiei Celestica s-au implicat trup și suflet în acest proiect, pentru a ajuta membrii celor patru familii să-și îndeplinească visul de-o viaţă, acela de a avea o locuinţă decentă pentru ei și copiii lor. Casele sunt construite în ansambluri de câte două sau patru locuinţe, astfel încât două sau patru familii vor împărţi acelaşi imobil în două sau patru apartamente sub acelaşi acoperiş. Locuinţele sunt ridicate cu ajutorul voluntarilor români şi străini sub atenta îndrumare a specialiştilor Habitat. O locuinţă are suprafaţa de 56 mp şi este compusă din două dormitoare, living, bucătărie şi baie.
Beneficiarii proiectului din această toamnă
Dana Cociş a trecut prin momente grele în viaţă. Provine dintr-o familie modestă cu multe greutăţi care a ajutat-o cum a putut să facă o şcoală. După ce s-a căsătorit, a părut că viaţa ei ia o turnură bună, mai ales după naşterea Lorenei, bucuria vieţii ei. Apoi, din agoniseala pe care au făcut-o, au reuşit să-şi cumpere o garsonieră şi totul părea frumos în viaţa familiei Cociş. Asta până într-o zi când soţul ei i-a spus că nu se simte bine. Au crezut că este o răceală mai urâtă şi n-au băgat-o prea tare în seamă, până ce, sub medicaţie, au văzut că simptomele nu dispar. După consultarea unor specialişti au aflat cu groază că avea cancer pulmonar cu metastază. Şocul i-a produs Danei o cădere nervoasă care a afectat-o puternic şi care s-a amplificat pe parcursul perioadei în care cu disperare căutau un tratament care să dea rezultate. În cei trei ani şi trei luni de lupte şi suferinţe au ajuns să piardă tot, inclusiv garsoniera în care locuiau. După ce soţul ei s-a stins, Dana a rămas în continuare cu nervii la pământ, afectată de pierderea acestuia şi abia a găsit puterea să-şi crească singură copilul.
Viorel şi Marinela Coste, împreună cu cei șase copii, abia aşteaptă să locuiască în condiţii decente, după ce în ultimii ani au fost nevoiţi să locuiască în condiţii precare pentru că atât şi-au permis. „Toate cele trei locuinţe în care au stat cu chirie au avut condiţii asemănătoare: case dărăpănate pe care gazdele urmau să le demoleze, cu instalaţii electrice vechi şi unde proprietarii nu doreau să investească. Acest lucru s-a datorat faptului că, fiind o familie cu mulţi copii, n-au putut să-şi permită o locuinţă decentă pentru că proprietarii cereau o chirie mult mai mare decât unei familii obişnuite, spunându-li-se că mai mulţi copii pot face stricăciuni la casă. Nu au fost primiţi nici în case mai spaţioase pe motiv că nu este rentabil pentru proprietari să închirieze unei singure familii mai multe camere.
Multe poveşti seamănă cu cea a familiei Covaci, cu deosebirea că ei au luptat din răsputeri să schimbe deznodământul acesteia. Adriana Covaci mărturiseşte că după căsătorie a locuit o vreme cu părinţii soţului, sperând că vor economisi şi vor reuşi să cumpere o locuinţă luând un credit bancar. Dar, la puţin timp după căsătorie, socrul ei a căzut bolnav, paralizând şi rămânând imobilizat în cărucior. Parte din puţinii lor bani s-au dus pe tratamente. Apoi, a venit pe lume Andresa, fiica lor. Au tot încercat la diferite bănci să obţină creditul mult dorit, dar nu erau eligibili, pentru că aveau venituri prea mici. Au încercat să obţină inclusiv o locuinţă socială de la Primărie, dar nici aici nu s-au încadrat.
Călin şi Ioana Cămărășan sunt căsătoriţi de trei ani şi au un băieţel de aproape un an. Ei se definesc ca fiind o familie foarte unită şi bogată sufleteşte. Amândoi provin din familii modeste, dar Călin a avut şi o copilărie grea. A crescut într-o familie cu trei fraţi şi de la opt ani a învăţat să se gospodărească singur, având doar sprijinul mamei după ce tatăl său a trecut la cele veşnice.
După zece zile de muncă voluntară, prestate între 2 și 13 octombrie de cei 216 angajaţi ai companiei Celestica, cheile simbolice a patru locuinţe au fost predate familiilor beneficiare în cadrul unei ceremonii ce a avut loc ieri după-amiază. Într-o atmosferă caldă, beneficiarii au primit din partea voluntarilor câte un buchet de flori, o Biblie şi o cheie simbolică, iar voluntarii au fost răsplătiţi cu câte un certificat de voluntar din partea Habitat. A fost montată şi o plachetă care să marcheze momentul, iar familiile le-au mulţumit cu lacrimi în ochi şi emoţii în glas celor care au făcut posibil ca visul lor să devină realitate."
Sursa : crisana.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu