Spre finele celui de-al doilea război
mondial, după ocuparea Ungariei de către armata germană, Oradea devine
un punct important pe harta Holocaustului. La începutul anului 1944,
populația totală a orașului era în jur de 90.000 de locuitori, din care
aproximativ 30.000 de evrei. O treime din orădeni, una dintre cele mai
reprezentative comunităţi evreieşti din această regiune era formată din
oameni educaţi, cu numeroşi industriaşi, medici, avocaţi, jurnalişti şi
negustori. În luna aprilie a aceluiaşi an, Consiliul de Ministri al
Ungariei adoptă o hotărâre conform căreia se angaja să trimită în
lagărele de muncă germane “50.000 de evrei împreună cu familiile lor“.
Era punctul culminant al unor serii de măsuri rasiste care au vizat
comunitatea evreiască pe tot parcursul celui de-al doilea război mondial
şi care au început cu restrictionarea dreptului de muncă şi deportarea
în lagărele din Ucraina. Dispoziţiile antievreieşti aveau iniţial ca
scop înlăturarea acestora din viaţa economică şi socială.
Incepând cu 19 martie 1944 evreilor din
Oradea li s-a interzis să părăsească oraşul, cei aflaţi în tranzit
fiind arestaţi. Obligativitatea purtării semnului distinctiv al stelei
galbene de către evreii orădeni dateazâ din 5 aprilie 1944, arestările
masive în rândul acestora având loc o zi mai târziu, împreună cu
sechestarea tuturor averilor. Suma de bani pe care o putea deţine un
evreu a fost limitată la 3.000 de pengö. Au fost închise şi sigilate
toate magazinele evreieşti, mărfurile fiind confiscate.
Mai departe la oradeamea.com
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu