Pe meleagurile Bihorului apariţia omului poate fi datată cu aproximaţie
la sfârşitul paleoliticului mijlociu (circa 50 000 – 35 000 î. Hr.).
Descoperirea în 1909 în perimetrul fostei cărămidării Knapp (în
apropiere de actual staţie de cale ferată Oradea Est) a unui depozit de
oseminte compus din 17 piese aparţinând unor specii diverse de animale a
întărit în mulți cercetători convingerea că ele reprezintă resturi
menajere datând din paleoliticul superior, confirmând astfel
prezența atunci a lui Homo sapiens pe actualul teritoriu al orașului
Oradea. Chiar dacă pentru epipaleolitic și mezolitic (circa 10 000 – 5
500 î. Hr.) nu există încă descoperiri certe pe raza orașului, e de
presupus că nu a existat un hiatus între paleolitic şi
neolitic. Antichitatea: civilizația dacică din arealul orădean s-a
înscris în această perioadă prin caracteristicile sale în cadrul general
al civilizației dacice de pe întreaga sa extindere. În Oradea așezări
dacice au fost cercetate la Oradea-Salca II, pe Dealul Viilor,
Oradea Sere, Ioșia, Seleuș. Cucerirea romană din urma celor două
războaie cu dacii nu a inclus si nord-vestul României și deci nici
regiunea Oradiei deși unii istorici au pretins la un moment dat acest
lucru, identificând, în paralel, Oradea cu ipoteticul oraș Ulpianum.
Dacii liberi (adică acea parte a populației dacice care a rămas în afara
Imperiului Roman) de pe actualul teritoriu al orașului sau din
vecinătatea acestuia au continuat să viețuiască în vechile lor așezări,
foarte puține dintre cele de pe întregul curs inferior al Crișului
Repede dispărând la începutul secolului II d. Hr. Descoperirile
arheologice aparținând dacilor liberi din arealul orădean sunt
relative puține, lucrul explicându-se mai ales prin puținătatea
săpăturilor arheologice efectuate în acest scop. Cele existente însă
demonstrează anumite influențe provenite atât din partea triburilor
sarmatice din imediata vecinătate cât și influențe venite pe cale
romană. S-a putut constata de asemenea și o intensă circulație a
monedelor imperiale romane ce acoperă din punct de vedre chronologic
secolele II-III d. Hr. Cele care au circulat în Oradea au fost mai cu
seamă emise în timpul lui Traian (96-117 d. Hr.), Hadrian (117-138 d.
Hr.) și Antonius Pius (147-161 d. Hr.). De altfel, pe toată perioada
stăpânirii romane asupra Daciei relațiile dintre dacii liberi și
imperiali au fost pașnice, desfășurându-se cel mai adesea pe plan
economic. După retragerea aureliană și părăsirea de către Imperiu a
Daciei (271 d. Hr.) circulația monetară a început să scadă, fără însă a
dispărea complet.
Mai departe la oradea.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu