Sursa : gsp.ro
Iosif Vigu (n. 15 mai 1946 în Satu Mare) este un fotbalist român, în prezent observator în Liga a III-a. Este o legendă a echipei Steaua București, jucând 13 ani pentru echipa din Ghencea.
404 meciuri în prima ligă a jucat Iosif Vigu 34 de goluri a înscris Vigu în primul eșalon 24 de selecții în echipa națională a strîns Vigu, reușind să marcheze două goluri
Posturi: Fundaș stînga, fundaș central Prima legitimare: Flamura Roșie Oradea (12 ani) A jucat la Crișana (1963-1964), Crișul (1964-1966), Steaua (1966-1980), FC Constanța (1973-1974), ASA (1980-1981), ASA Chimia Buzău (1981- 1982) 22 de prezențe în Cupele europene 3 titluri, 5 cupe cu Steaua Echipe antrenate: Chimia Buzău, Olimpia Satu Mare, Minerul Turț, Armătura Zalău, Samus Satu Mare A contribuit la formarea și lansarea fotbaliștilor Csik, Ritli, Daniel Prodan, Gerstenmajer.
| Echipe1 | ||
|---|---|---|
| Ani | Echipă | Ap (Gol)* |
| 1966-1979 |  Steaua București | 313 (27) |
| Echipa națională | ||
| 1970-1979 |  România | 24 (2) |
| Antrenorat | ||
| 1994-1995 |  FC Maramureș | |
Iosif Vigu se mîndreşte cu cele 8 trofee cîştigate în tricoul Stelei în faţa rivalilor de la Dinamo. În vestiar i-au ştiut de frică Liţă Dumitru, Iordănescu sau Marcel Răducanu
La echipa naţională, aici alături de Liţă Dumitru
Mai departe la gsp.ro
Sameş (dreapta) a jucat de 47 de ori pentru echipa naţională a României Foto: Lorand Vakarcs
E un salon tipic de spital. Patru paturi, cîteva dulăpioare de metal. Sîntem la etajul al treilea al Institutului Oncologic din Cluj-Napoca. Cu o geantă în mînă, Iosif Vigu, 64 ani, îl caută pe Ştefan Sameş, 60 ani, coechipierul care-l dubla la Steaua şi amicul de-o viaţă, cu care biruia cinci fripturi şi trei sticle de vin la repriza a treia.
Mai departe la gsp.ro
Foto: Patrițiu Abrudan
Zilele trecute, în biroul fostului vice-președinte al FRF, Patrițiu Abrudan, m-am întîlnit cu unul dintre idolii copilăriei mele: Iosif Vigu.
În vîrstă de aproape 65 de ani, pe care îi va împlini pe 15 mai, marele Vigu a venit cu treabă prin Cluj, dar primul drum pe care l-a făcut a fost la mormîntul lui Șteafan Kovacs.
Așa mi-a spus Vigu: “Cum e posibil, măi Ovidiu, să fie atît de dărăpănat un mormînt al unui om uriaș cum a fost Piști Kovacs? El nu prea mai are rude, dar la voi în oraș nu există primărie, sau cineva care să se ocupe ca locul să arate pe măsura numelui acestui simbol al Clujului, omul care a antrenat naționala și marele Ajax? Uite, îți dau eu numărul locului de veci, e 998, dă-l cuiva, nu se poate așa ceva…Păi dacă vine Cruyff din greșeală la Cluj și vede așa ceva, moare și el!”
Apoi mi-a povestit o fază spumoasă cu Piști Kovacs și marele Puskas Ferenc (cei doi mari antrenori fiind prieteni buni). Cică echipa națională era la un cantonament în Ungaria. Pe terenul de antrenament, cei doi, Kovacs și Puskas stăteau pe teren la taclale, înțelegîndu-se să meargă la o masă de seară, undeva în oraș. Vigu, care îl diviniza pe Puskas, s-a băgat în vorbă cu cei doi, cerîndu-le respectuos să îi însoțească la acea masă, măcar pentru o jumătate de oră. Puskas, îmbrăcat de stradă, i-a zis: “Băiete, dă-mi mingea. Uite, de aici, de la mijlocul terenului, eu o să trag un șut și am să lovesc fanionul de corner”. Și așa a făcut. „Acum încearcă și tu. Dacă reușești, vii cu noi.” Vigu a șutat și el, și a nimerit. Seara i s-a împlinit visul: el, alături de cei doi monștri sacri, la un restaurant luxos. Povești pe care le-a sorbit, uitînd să soarbă și din pahar. După exact o jumătate de oră, Piști Kovacs i-a spus: “Ioska, mulțumim frumos, ia un taxi și la culcare. Tu ești în cantonament.” Vigu a plecat, dar această amintire nu i-o va lua nimeni: el cu Puskas și Kovacs la restaurant.
Așa mi-a spus Vigu: “Cum e posibil, măi Ovidiu, să fie atît de dărăpănat un mormînt al unui om uriaș cum a fost Piști Kovacs? El nu prea mai are rude, dar la voi în oraș nu există primărie, sau cineva care să se ocupe ca locul să arate pe măsura numelui acestui simbol al Clujului, omul care a antrenat naționala și marele Ajax? Uite, îți dau eu numărul locului de veci, e 998, dă-l cuiva, nu se poate așa ceva…Păi dacă vine Cruyff din greșeală la Cluj și vede așa ceva, moare și el!”
Apoi mi-a povestit o fază spumoasă cu Piști Kovacs și marele Puskas Ferenc (cei doi mari antrenori fiind prieteni buni). Cică echipa națională era la un cantonament în Ungaria. Pe terenul de antrenament, cei doi, Kovacs și Puskas stăteau pe teren la taclale, înțelegîndu-se să meargă la o masă de seară, undeva în oraș. Vigu, care îl diviniza pe Puskas, s-a băgat în vorbă cu cei doi, cerîndu-le respectuos să îi însoțească la acea masă, măcar pentru o jumătate de oră. Puskas, îmbrăcat de stradă, i-a zis: “Băiete, dă-mi mingea. Uite, de aici, de la mijlocul terenului, eu o să trag un șut și am să lovesc fanionul de corner”. Și așa a făcut. „Acum încearcă și tu. Dacă reușești, vii cu noi.” Vigu a șutat și el, și a nimerit. Seara i s-a împlinit visul: el, alături de cei doi monștri sacri, la un restaurant luxos. Povești pe care le-a sorbit, uitînd să soarbă și din pahar. După exact o jumătate de oră, Piști Kovacs i-a spus: “Ioska, mulțumim frumos, ia un taxi și la culcare. Tu ești în cantonament.” Vigu a plecat, dar această amintire nu i-o va lua nimeni: el cu Puskas și Kovacs la restaurant.
15 noiembrie 1977, preliminarii, România – Iugoslavia 4-6 (3-2)
Marcatori: (2 Vigu, 40 Iordănescu, 43 Boloni, 67 Georgescu / 14, 51, 62 Susic, 18 Muzinic, 79 Trifunovic, 84 Filipovic)
Stadion: Steaua, Bucureşti, 30.000 spectatori
Arbitru: Delcourt (Belgia)
Marcatori: (2 Vigu, 40 Iordănescu, 43 Boloni, 67 Georgescu / 14, 51, 62 Susic, 18 Muzinic, 79 Trifunovic, 84 Filipovic)
Stadion: Steaua, Bucureşti, 30.000 spectatori
Arbitru: Delcourt (Belgia)
România: Dumitru Moraru – Florin Cheran, Alexandru Sătmăreanu (46 Vasile Dobrău), Stefan Sameş, Iosif Vigu – Ion Dumitru-cpt. (65 Mihai Romilă), Ladislau Boloni, Anghel Iordănescu – Zoltan Crişan, Dudu Georgescu, Constantin Zamfir. Antrenor: Ştefan Kovacs.
Sursa : ovidiublag.ro
Pataki şi Vigu
Ştiri despre Iosif Vigu la ziare-pe-net.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu