CAO a fost înființat în anul 1910. În perioada dinaintea primului război mondial a activat în plan regional și local. După 1920 participă, de asemenea, în campionatul regiunii pe care îl câstigă în anul competițional 1923- 1924 calificându-se (după ce a eliminat pe Universitatea Cluj și Jahn Cernăuți) în finala campionatului național, în care a întâlnit pe Chinezul Timisoara, pierzând în fața acestora cu 1-4. În sezonul 1924- 1925 câștigă din nou campionatul regiunii, se califică în turneul final al campionatului, dar nu mai reușește să repete performanța anterioara, fiind eliminata de echipa Brașovia, în “sferturi”. În continuare, până în anul 1932 echipa nu se mai impune nici pe plan regional, deși în acesta perioada activau la CAO mulți jucători de valoare. În 1932 conducerea clubului este asigurată de dr. Bernad Graunstein- președinte de onoare, Stefan Covaci- președinte executiv, Alexandru Klein- secretar general și Iuliu Grunstein- șef al secției fotbal. Între anii 1932- 1938 CAO a fost una dintre echipele cele mai valoroase ale Diviziei A, eșalon în care a realizat urmatoarele performanțe: locul II în serie (1932- 1933 si 1933- 1934), locul II in clasamentul general al Diviziei A, organizat într-o serie unica (1934-1935), locul IV (1935- 1936), locul VI (1936- 1937), locul VII (1937- 1938) în seria I. Din lot a facut parte in aceasta perioada: Czinczer, Miko, Stettner, Stemberg, Kadar, Weichelt, Glanczmann, Mosko, N. Covaci, Ronnay, Bodola, Cociș, Chendrean, M. David, Bartha, Chiroiu, Kraus, Iuhasz, Szarkadi, Siko, Halatay, Borgea, Covaci II, Szanislo I, Orza, Spielmann, Pop, Varzan. În 1938 - 1939 și 1939 – 1940, CAO a activat în Divizia B, ocupând în serii locurile II și, respectiv, VI.
A urmat perioada celui de-al doilea război mondial. Evoluând în campionatul Ungariei sub numele de Nagyvaradi Atletikai Club (NAC), clubul orădean reușește să câștige titlul de campioană (ediția 1942- 1943), utilizând următoarea formație de bază: Vecsei (Toth) - Meszaros, Onodi (Lorand) - Demetrovici (Simatoc), Iuhasz, Petschovschi - Covaci II, Stibinger, Spielmann, Bodola, Toth III (Fernback- Ferenczi). După război, vechiul CAO se va regăsi, în 1945, în formația Libertatea Oradea (Toth - Melan, Samu - Băcuț I, Iuhasz, Sarovetzci - Hallasz, Covaci II, Bartha, Spielman, Bodo) care, după reluarea activității divizionare, participă în Divizia A, ocupând locul VIII în 1946 - 1947 și locul VI în ediția 1947 - 1948. În sezonul 1948 - 1949 Libertatea devine ICO și aceasta cu formația standard: Vecsei - Ion Vasile, Melan - Bodo, Zilahi, Serfozo - Covaci II, Stielman, Vaczi, Tudose, Turcuș, câstigă titlul de campioană națională.
În continuare, ICO ocupă locul VII (1950), apoi își schimbă denumirea în Progresul (1951 ) și ocupă locul III, după care începe declinul: locul VI (1952), locul XI (1953), locul XIV (1954) și retrogradarea în Divizia B. În anul următor, 1955, reușește sa-și recapete locul în primul eșalon, calificându-se în finala Cupei României (antrenor L. Zilahi). În 1956 se clasează pe locul VIII în Divizia A și câștigă Cupa României. Antrenor a fost C. Schertz, iar echipa de bază era alcătuită din: Gebner- Kromely, Barcu- Bartha, Îiriac, Cuc- Toth, Koszegi, Caricas, Vlad, Meszaros. După doi ani de satisfacție, urmează altul de decepție, 1957- 1958 când echipa cade iar în Divizia B. Aceasta aduce o nouă schimbare de nume, Progresul devenind CS Oradea, locul XIV (1958- 1959), locul III (1959- 1960), locul V (1960- 1961) în eșalonul secund. În 1961 se adopta denumirea Crișana Oradea. Schimbarea se dovedește de bun augur, care coincide cu o nouă promovare (1961- 1962) a echipei în Divzia A, avându-l la conducerea tehnica pe reputatul antrenor Francisc Ronnay. Lotul care a reusit aceasta performanță: Szilagy, Bodo, Szekeli, Koszegi, Iacob, Neșu, Szakacs II, Toth II, Szucs, Harșani, Szakacs I, Petrică, Nemeth I, Hauler II, Vald, Arnotzchi, Balogh, Fandli, Pugna. Bucurie de scurtă durată, deoarece în anul următor (1962- 1963), Crișana ocupă locul XIII și retrogradează, cedând cu acest prilej locul în eșalonul secund formației Flamura Roșie Oradea. Orașul de pe Criș nu rămâne însă fără o reprezentantă în Divizia A. În sezonul 1963-1964 Crișul Oradea, formație nou-promovată din eșalonul secund, reprezintă Oradea pe prima scenă a fotbalului românesc cu un lot în care se regăsesc o parte dintre jucătorii echipei Crișana, sub comanda antrenorului L. Zilahi. Lotul: Weichelt, Bucur, Pojoni, Boros, Șchiopu, Donciu, Al. Georgescu, Kun, Kuti, Curtu, Oșan , Stanciu, Podaru, I. Pop, Bokos, I. Sandu, Mănescu, Al. Iacob, Sovoiala, Lenalt, Fr. Stilgerlbauer, R. Petschovschi. A urmat trei ani in prima divizie: 1963 - 1964 (locul VII), 1964 - 1965 locul (IX) și 1965 - 1966 (locul XIII), sinonim cu retrogradarea în “B”, unde nu sta decât doua campionate, 1966- 1967 (locul VII), și 1967- 1968 (locul II). În vara anului 1968 participa la un turneu de , la Timișoara, pentru promovarea în A și reușește să-și asigure un loc în primul eșalon. Antrenorul A. Fernbach - Ferenczi a obținut această performanță cu următorul lot de jucători: Buiuc, Catona, Balogh, Sărac, Serfozo, E. Naghi, Popovici, Dăraban, Sudi, Szucs, Tomeș, A. Naghi, A. Kun II, I. Kun I, Harșani, Kocis, Ujlaki, Levai.
Numele clubului
- 1910 – 1945 : Clubul Atletic Oradea (CAO)
- 1945 – 1948 : Clubul Sportiv Libertatea Oradea
- 1948 – 1951 : Întreprinderea Comunala Oradea (ICO)
- 1951 – 1958 : Progresul Oradea
- 1958 – 1961 : Clubul Sportiv Oradea
- 1961 – 1963 : Crișana Oradea
Jucători mai importanți
Antrenori
Sursa : egyvaradi
|
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu