Barátky Iuliu - Gyula

Iuliu (Gyula) Baratky, cunoscut ca Gyuszi Baratky, (n. 14 mai 1910, Oradea - d. 14 aprilie 1962, București) a fost un fotbalist român de etnie maghiară. Postul său preferat a fost cel de mijlocaș dreapta. Supranumit „minunea blondă”, considerat cel mai bun fotbalist român din perioada interbelică.

Cariera de fotbalist

A început să joace fotbal la vârsta de opt ani, în echipa cartierului muncitoresc din Oradea, O.S.K. În 1922 a trecut la Stăruința Oradea, pentru ca la 14 ani să facă parte din selecționata de juniori a zonei Oradea. La 18 ani este transferat la CAO Oradea, de unde în 1930 pleacă la Hungaria Budapesta, echipă la care activează patru sezoane.

Revine la Oradea și petrece doi ani la Crișana, pentru ca în 1936 să se mute în București, unde evoluează opt sezoane la Rapid.

A jucat 155 de meciuri în campionatul național al României (a înscris 100 de goluri), începând din 10 septembrie 1933 (Venus București - Crișana Oradea 0-1). A câștigat 4 Cupe ale României în 1937, 1939, 1940, 1941, toate cu Rapid București.

A debutat în echipa națională de fotbal a Ungariei, pentru care a jucat de 9 ori, fără să marcheze. În 1933 a început să joace pentru echipa națională de fotbal a României, pentru care a disputat 20 de jocuri, înscriind 13 goluri.

A evoluat pe toate posturile unei echipe. A început să joace înaintaș, a trecut apoi în compartimentul mijlocașilor - fiind considerat în 1930 cel mai bun "half dreapta" din Europa. A jucat deseori fundaș, ba chiar și portar, în 1933, pentru echipa națională a Ungariei într-un meci contraSpaniei.

Antrenor

A debutat în 1944 pe banca Rapidului, echipă pe care a condus-o timp de două sezoane, până în 1946 când revine pentru un an la Oradea, la conducerea divizionarei A Libertatea. De aici pleacă la RATA Târgu Mureș, iar în 1949 revine în București unde conduce timp de patru sezoane pe Dinamo. După un an petrecut la Progresul, revine la Dinamo, alături de care câștigă în 1959 Cupa României.

După anul 1960, lucrează la centrul de copii și juniori al clubului Dinamo.

Poveștile despre abilitățile sale tehnice sunt încă surse de mândrie pentru suporterii rapidiști. Mulți suporteri au citit Finala se joacă azi sauGlasul roților de tren, scrise de Ioan Chirilă, un cunoscut jurnalist sportiv român. În aceste cărți Baratky este personajul principal.

Ani	Cluburi	Ap (Gol)*
1918-1922 1922-1928 1928-1930 1930-1933 1933-1936 1936-1944 1944 1944-1945 1946-1947 1947-1948	O.S.K. Oradea Stăruința Oradea CA Oradea MTK Hungária FC Crișana Oradea Rapid București Carmen București Rapid București Libertatea Oradea RATA Târgu Mureș Total	- (-) - (-) - (-) - (-) 51 (30) 97 (74) - (-) - (-) 16 (9) 2 (0) 166 (113)

 

Echipa națională
1933-1940	Ungaria România	9 (0) 20 (13)
Echipe antrenate
1944-1962	Rapid București, Libertatea Oradea, RATA Târgu Mureș, Dinamo București, Progresul București

Sursa : ro.wikipedia.org

„Adevărul“ îţi prezintă în fiecare săptămână povestea numelor mari din fotbalul nostru. Astăzi e rândul lui Iuliu Barátky, unul dintre cei mai mari fotbalişti pe care i-a avut România în perioada interbelică. Se spune că „Giussy“ Barátky n-a fost cu nimic mai prejos decât Dobrin, Balaci sau Hagi, cele trei nume întipărite definitiv în mintea şi inimile microbiştilor din România.

Barátky şi naţionala României la meciul cu Italia, din 1940 

"Barátky e cel mai mare fotbalist român. Faţă de Dobrin, avea o detentă nemaipomenită, iar Hagi era copil mic pe lângă el!" Ion Costea fost fotbalist Rapid

Tot articol la adevarul.ro

Forrás : kmkz.ro 

Proiectul de față s-a născut și din amintirea unor jucători al căror stil de joc și caracter au umplut de-a lungul vremii stadioanele: Iuliu Barátky / Barátky Gyula, Francisc Spielmann / Sarvári Ferenc, Iuliu Bodola / Bodola Gyula, Iosif Petschowski / Perényi József sau Mihai Tänzer / Táncos Mihály. Sunt doar câțiva dintre fotbaliștii care au jucat și în selecționata României, și în ce a Ungariei. Publicul român și cel maghiar i-a iubit și i-a respectat în egală măsură. Nu doar pentru jocul lor sclipitor din teren, dar și pentru comportamentul lor din afara gazonului. Sunt legende și modele ale fotbalului din cele două țări. Sursa : kmkz.ro 

Lui Iuliu “Giussy” Baratky i se spunea “Minunea blondă” pentru jocul complet pe care-l avea. Fostul selecţioner al României din anii ’70, Angelo Niculescu (89 de ani), l-a admirat în tinereţe pe fotbalistul care făcea tribunele să “ardă” ori de câte ori punea piciorul pe minge.

Libertatea: Cum l-aţi cunoscut pe Baratky? 
Angelo Niculescu: La un şpriţ, la restaurantul Mercur din Pasajul Victoriei. Eu eram jucător la Carmen, iar el la Rapid. Ne-am dat mâna, am intrat în vorbă şi, mai apoi, drumurile ni s-au intersectat la Dinamo, când mi-a devenit antrenor.

De ce i se spunea “Minunea blondă”? 
Era un jucător complet. Excela prin tehnică şi orientare tactică. Stăpânea mingea din mişcare şi reuşea adesea să-şi depăşească adversarii printr- o simplă fentă. În plus, avea execuţii tehnice de mare precizie şi rafinament. Era specialist al loviturilor libere.

Interviu la libertatea.ro

Aproape ca nu a existat meci de fotbal intre echipele de club maghiare si cele din Romania sau, mai ales, intre reprezentativele celor doua tari, care sa nu starneasca scandaluri intre suporteri, jucatori sau oficiali. Ca vrem sau nu sa recunoastem, este evident ca sentimentele nationaliste, frustrarile si gratularile reciproce ale suporterilor celor doua tari au rabufnit de fiecare data intr-o istorie a meciurilor care a depasit de mult centenarul.

Inaintea celui de-al doilea Razboi Mondial situatia era neschimbata. Aproape orice inclestare intre cluburile din cele doua tari era privita ca o rafuiala istorica, iar apelativele de azi erau si atunci la ordinea zilei pe stadioane. Regretabil, razboaiele continuau si in afara arenei, iar consecintele lor se transformau in adevarate drame. Ar trebui poate sa ne amintim de povestea „Minunii Blonde” din perioada interbelica, Iuliu Baratky, un fotbalist care si astazi este considerat unul dintre cei mai mari perfomeri ai nationalei de fotbal a Romaniei. Din cauza dublei sale cetatenii si a faptului ca activase 9 meciuri in reprezentativa Ungariei, asta desi nu marcase nici macar un gol, reusind, in schimb, sa inscrie de 13 ori in cele 20 de aparitii in tricoul nationalei Romanei, a fost amenintat cu moartea de catre membrii Miscarii Legionare si s-au facut presiuni puternice pentru ca acesta sa nu mai joace vreodata. Faptul ca in 1948 a fost numit selectioner al Romaniei nu putea, insa, sa mai stearga amintirea acelor vremuri. In Ungaria, fotbalistii romani de etnie maghiara erau considerati tradatori si amenintati de catre suporteri. Meciurile starneau orgolii salbatice, astfel incat chiar si medicii care incercau sa acorde ingrijiri jucatorilor adversi deveneau tinta sticlelor si a obiectelor contondente aruncate din tribune.

Era anul 1940. Razboiul incepuse, dar, in ciuda lui, echipele Europei Centrale continuau sa joace in competitia cu acelasi nume, sfidand parca ororile care aveau sa urmeze. Cu toate acestea, tensiunea din tribune era deja puternic accentuata de sentimentele nationaliste si de iminentele confruntari dintre tari. Rapid Bucuresti evolua din nou in Cupa Europei Centrale (Cupa Mitropa) cu o formula intarita fata de cea din 1938. Baratky era in forma maxima, iar in primul tur al competitiei, in fata puternicei formatii Hungaria Budapesta, „Minunea Blonda” reusise unul dintre golurile sale de exceptie. Scapat singur in careu, Giussy (asa cum era alintat de giulesteni) a fost faultat de fundasul maghiar Biro. Baratky, cazut pe gazon, si-a potrivit mingea pe varful bocancului si cu o executie antologica a aruncat-o peste portarul Szabo in poarta goala... A fost 2-1 pentru rapidisti la Budapesta si apoi 3-0 la Bucuresti. Echipa feroviara juca in stil de mare campioana. Urma turul doi in care Rapidul intalnea puternica formatie iugoslava Gradjanski Zagreb.

Iuliu Baratky in careul advers

Sursa : descopera.ro